Acasa

This slideshow requires JavaScript.

Scurt istoric

Cea mai veche dintre instituţiile de cultură existente astăzi la Mediaş, muzeul îşi are începuturile documentate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar fondarea sa este definitivată în anul 1901.

Iniţial, muzeul a fost obiectul preocupării profesorilor Carl Martin Römer și Ludwig Binder de la Gimnaziul Evanghelic, apoi, comitetul constituit în scopul patronării lui a cerut ca acesta să fie trecut în proprietatea Bisericii Evanghelice, propunere aprobată şi pusă în practică. Lipsa unui spaţiu de depozitare şi de expunere a făcut ca activitatea de colectare şi cumpărare de obiecte să fie abandonată în 1903. Se pare că, în 1906, colecţia a fost preluată de liceul german care, într-un spaţiu cedat de biserică, a amenajat, începând din 1923, „Museum Alt – Mediasch” destinat publicului larg.

În anul 1949, din iniţiativa noilor autorităţi, obiectele care alcătuiau patrimoniul vechiului muzeu au fost transferate în clădirea „Ateneului popular” ( P-ţa George Enescu nr. 3 ), din acest moment muzeul a devenit instituţie de stat, sub denumirea de Muzeul Raional „Nicolae Bălcescu”.

Din 1949, prin trecerea lui în subordinea autorităţilor oraşului, denumirea lui se schimbă în Muzeul orăşenesc apoi, odată cu ridicarea localităţii la rang de municipiu, în Muzeul Municipal Mediaş.
La mutarea în sediul Ateneului Popular, obiectele expuse în cele trei încăperi de la etajul clădirii erau un amestec de piese istorice şi etnografice grupate după criterii aleatorii.

Din 1961, prin extinderea cu 3 încăperi la parterul aceleiaşi clădiri, s-a înfiinţat şi secţia de ştiinţele naturii pentru ca, în 1970, odată cu mutarea muzeului în clădirea fostei Mănăstiri franciscane, să se înfiinţeze şi cea de a treia secţie, cea de etnografie şi artă.

Muzeul din Mediaş a avut , timp de câţiva ani, o filială în comuna Biertan, filială înfiinţată în 1951 cu obiecte provenind – în mare măsură – de la Biserica Evanghelică din localitate. Această filială a funcţionat, cu intermitenţă, până în 1960 când s-a închis definitiv, iar obiectele au fost transferate la Mediaş.

Odată cu mutarea muzeului în clădirea fostei mănăstiri lucrurile încep să se aşeze, într-o măsură mai mare, în cadrele normalităţii atât din punctul de vedere al depozitării obiectelor muzeale cât şi din cel al activităţii cu publicul. De altfel, aproximativ în aceeaşi perioadă (respectiv anii 1968 – 1972) muzeul a primit şi alte spaţii pe care le-a amenajat: Turnul Aurarilor (Forkesch) ca expoziţie de istorie ilustrând istoricul şi activitatea breslelor medieşene; Turnul Fierarilor – proiectat să devină bibliotecă documentară; Turnul Pietrarilor – depozit pentru obiectele secţiei de istorie apoi, din 1982 expoziţie de etnografie; trei încăperi în imobilul situat pe actuala str. Iohannes Honterus, nr. 10, au fost amenajate drept casa memorială „St. L. Roth”. În 1988 muzeului i se repartizează şi clădirea situată pe str. Salcâmilor nr. 23 în vederea amenajării aici a unei case memoriale consacrate lui Hermann Oberth.

După anul 1990 spaţiile deţinute s-au redus, treptat, muzeul rămânând cu cele de la Mănăstirea franciscanilor şi cu Casa memorială „St. L. Roth”.

La baza constituirii patrimoniului muzeului a stat activitatea unor medieşeni entuziaşti, dornici ca oraşul lor să se integreze spiritului epocii în care trăiau. În acest sens trebuie menţionate, pentru aducere aminte şi pioasă recunoştinţă, numele profesorului Carol Römer, al pictorului bistriţean Fleischer, al directorilor gimnaziului din localitate Ludovic Leutschaft şi Hermann Jekeli sau al farmacistului Fritz Auner. Alături de ei, prin contribuţii băneşti anuale sau donaţii de obiecte, s-au aflat numeroşi locuitori ai oraşului şi firme private. Chiar dacă evidenţele deţinute astăzi de muzeu nu relevă acest fapt, din informările făcute de instituţie în anul 1957 rezultă că aproximativ 1000 de piese făceau parte din moştenirea lăsată de muzeul „Alt-Mediasch”.

La acestea se vor adăuga, de-a lungul anilor, o seamă de alte obiecte astfel încât, astăzi, Muzeul Municipal Mediaş este posesorul unui număr de aproape 30.000 de bunuri culturale, unele dintre ele clasificate la categoria „tezaur” în cadrul patrimoniului cultural naţional.

Principalele căi de realizare a acestui patrimoniu au fost, în ordinea numărului de piese intrate, cercetările de teren, achiziţiile şi donaţiile. Ponderea acestor mijloace de îmbogăţire a patrimoniului a variat în diferitele etape ale istoriei instituţiei: dacă donaţiile au fost numeroase în perioada de început, deceniile 6, 7 şi 8 ale secolului XX au fost benefice pentru cercetările arheologice fiind alocate sume destul de mari în acest scop. În anii 70 ai secolului trecut au fost de asemenea, date sume importante de bani pentru achiziţionarea de piese de port popular specific zonei Târnavelor.